Descoperirea gazelor naturale dateaza din timpuri stravechi si este localizata in Orientul Mijlociu. Cu mii de ani in urma s-a observat ca gazul natural se infiltreaza printre roci la suprafata terenului si in urma traznetelor da nastere unor izvoare care ard. in Persia, Grecia sau India, oamenii au ridicat temple in jurul acestor flacari eterne, pentru practicile religioase. Totusi, ei nu au sesizat valoarea energetica a gazului natural. Acest lucru a fost facut in China, undeva in jurul anului 900 i.e.n. Chinezii au sapat primul put de exploatare a gazului natural in anul 211 i.e.n.
in Europa, gazul natural nu era cunoscut pana la descoperirea lui in Marea Britanie in anul 1659, dar comercializarea lui a fost facuta abia dupa 1790. in anul 1821, in Fredonia (Statele Unite ale Americii), locuitorii au observat bule de gaz ridicandu-se la suprafata unui parau. William Hart, considerat drept “parintele gazului natural”, a sapat acolo primul put de exploatare a gazului natural din America de Nord. De-a lungul secolului al 19-lea, gazul natural a fost utilizat aproape exclusiv ca sursa de lumina, iar utilizarea lui a ramas locala din cauza lipsei dezvoltarii
structurilor de transport, care nu permiteau atunci vehicularea unor cantitati mari de gaz pe distante lungi. O schimbare importanta s-a produs in anul 1890, odata cu inventarea imbinarii etanse a conductelor. Totusi, acele tehnologii nu permiteau gazului sa parcurga distante mai mari de 160 km, asa ca exploatarea nu se facea pe
scara larga. Transportul la distante mari a gazului natural a inceput dupa 1920, dar abia dupa Al Doilea Razboi Mondial utilizarea gazului natural a cunoscut o dinamica rapida, odata cu dezvoltarea retelelor de conducte si a sistemelor de stocare.
