Provenind din latinescul comparatio, cu sensul de “constituirea unei perechi”, termenul de “comparatie” desemneaza “operatia mentala de apropiere a doua sau mai multe lucruri cu scopul determinarii asemanarilor si diferentelor dintre ele. (…).
Metoda comparativa consta in cautarea explicatiei faptelor prin compararea lor cu altele de acelasi gen, asemanatoare sau contrastante. Ea este intrebuintata atunci cand este imposibila obtinerea, precum in stiintele fizice, a datelor identice, sigure si pur obiective. Este metoda esentiala in cazul stiintelor umane, acolo unde nu se pot efectua experimente riguroase.
Asadar, metoda comparatiei si-a gasit domeniul de aplicatie in filosofia sociala si politica si, ulterior, in stiintele socio-umane. Esentiala in orice studiu stiintific, comparatia inseamna, inainte de toate, apropierea si confruntarea faptelor descrise, prealabil, in mod separat; degajarea asemanarilor si deosebirilor, gruparea lor in genuri si clase; in sfarsit, interpretarea si justificarea similaritatilor si diferentelor dintre fapte cu scopul descoperirii elementelor universale dintr-un fenomen local, a unor regularitati tendentiale si eventuale legitati cu valoare generalizatoare si functie explicativa.
Modalitate de abordare stiintifica in antropologia culturala si sociologia comparativa, metoda comparatiei are, insa, origini mult mai vechi in gandirea politica.
