Adoptarea unei monede europene, care a inlocuit vechile monede nationale are o extraordinara valoare simbolica, mentala, financiara, economica. Decizia ca moneda europeana sa poarte numele euro a fost luata la Consiliul European de la Madrid (decembrie 1995). De la 1 ianuarie 2002, bancnotele si monezile euro au devenit o realitate fizica pentru 300 de milioane de europeni din douasprezece tari membre ale UE.
La inceput, bugetul comunitar era constituit din contributiile financiare ale statelor membre. Pe baza deciziei din 21 aprilie 1970 s-a putut realiza autonomia financiara a Comunitatii, incepand de la 1 ianuarie 1978, prin introducerea mai multor categorii de asa numite resurse proprii, la capitolul venituri bugetare.
Resursele
in prezent, aceste resurse proprii cuprind patru elemente:
1) drepturile provenind din aplicarea politicii agricole comune si drepturile de vama percepute la frontierele externe de la tarile terte;
2) resursa TVA (taxa pe valoare adaugata) - o percepere uniforma de maxim 0,5% in prezent - in trecut a fost si 1% - din TVA, fara a depasi 50% din venitul national brut (VNB), al fiecarei tari;
3) resursa VNB, perceputa in functie de puterea economica a statelor membre, fara a putea depasi 1,24 din VNB al UE. Resursa VNB inlocuieste vechiul calcul pe baza produsului intern brut (PIB);
4) alte venituri, provenind din impozitele asupra salariilor functionarilor, amenzi platite de intreprinderi etc.
