Noul Mileniu aduce cu sine o serie de procese prefigurate la sfarsitul secolului trecut, dar care acum, capata o amploare deosebita. Intre acestea as enumera: procesul globalizarii, informatizarii societatii, profesionalizarii inalte a fortei de munca, postindustrializarii, cresterii in amploare a serviciilor, a sistemului de sanatate, a timpului liber.
In acest context sistemul de invatamant ocupa un loc tot mai important. Daca urmarim evolutia scalelor de prestigiu din tarile dezvoltate observam o schimbare a modului de apreciere a aportului functional al ocupatiilor ca urmare a accentului care s-a pus intr-o perioada sau alta pe o anumita directie de dezvoltare. Astfel, imediat dupa al II-lea razboi mondial un loc important a fost acordat sistemului legislativ (profesiile legate de acest sistem erau foarte bine cotate), apoi in anii ‘80-‘90 in primele locuri s-a situat sistemul de sanatate pentru ca in ultimul timp sa urce tot mai mult sistemul de invatamant cu componenta sa cea mai importanta invatamantul universitar.
Functia universitatii s-a modificat in timp (Z. Bauman, P. Bourdieu, R. Collins). Daca in Evul Mediu universitatea furniza idealuri astazi ea inculca competente. Astfel rolul universitatii nu mai este acela de a crea elite capabile sa contribuie la emanciparea maselor ci in primul rand de a profesionaliza la varf forta de munca. Chiar mai mult universitatea isi aroga intr-o mare masura dreptul asupra pietei cercetarii stiintifice. Au aparut - cum spune Bauman - clienti ai serviciilor cunoasterii. Ca urmare a exploziei informatiilor dar si a nivelului aspiratiilor universitatea s-a dezvoltat foarte mult.
Inca in 1983 la Congresul mondial de filosofie de la Toronto (Canada), se aprecia – ca o concluzie finala – ca la inceputul acestui secol si mileniu omenirea trece printr-o revolutie a relatiilor interumane. Aceasta concluzie, de ordin sociologic, vrea sa sublinieze importanta pe care lumea actuala o acorda calitatii relatiilor interumane atat la nivel micro cat si macrosociologic.
