Chiar avatarurile semantice ale conceptului familie subliniaza varietatea istorica a institutiilor pe care o desemneaza. Termenul, a aparut la Roma, provine din”famulus”( servitor) si a desemnat ansamblul sclavilor si al servitorilor ce traiau sub acelasi acoperis. Prin extensie de sens, familia a ajuns sa cuprinda agnati ( rudele de linie paterna) si cognati ( pe linie materna) si sa devina sinonim cu gens ( rudele toate de acelasi sange- comunitate formata din aceste rude).
Poulange scrie ca: “Ceea ce uneste familia antica este un fapt mult mai puternic decat nasterea, sentimentele si forta fizica; este religia caminului si a stramosilor. Familia antica este o asociere religioasa ce depaseste singura asociere potrivit naturii.” In aceasta conceptie intalnim termenul de familie pana in Renastere- sec 14. Daca acceptam ca definitie minimala a familiei cea propusa de Levi Strauss- “unitate mai mult sau mai putin durabila si socialmente aprobata a unui barbat cu o femeie si a copiilor lor”- trebuie sa acceptam ca aceasta unitate sociala implica o institutie larg raspandita, exprimata in diverse forme concrete. Multe au disparut, altele le-au luat locul, dar familia a ramas ca o componenta a devenirii umanitatii.