Spectrul de drift reprezinta variatia indicatorului de drift maxim (MIDR) definit calculat pentru o anumita valoare a amortizarii pe o familie de grinzi pur forfecate, avand perioadele fundamentale Ti si supuse actiunii unei miscari seismice.
Aceasta noua marime a fost in initial introdusa pentru a caracteriza raspunsul structurilor cu mai multe grade de libertate dinamica la miscari sesimice de tip „near fault”. Caracteristica principala a acestor miscari seismice este reprezentata de pulsurile avand perioada lunga de vibratie si valori mari ale vitezei terenului. In general, aceasta proprietate a miscarilor seismice de tip „near-fault” nu este considerata in calculul seismic chiar daca solicitarile la care este supusa cladirea pot produce avarii semnificative.
In figura 3.1 sunt prezentate miscarile seismice inregistrate la statia Izmit, cutremurul Kokaeli din 08.17.1999, Mw=7.4 si la statia Lucerne, cutremurul Landers din 06.28.1992, Mw=7.5. Asa cum se poate observa, aceste miscari seismice au deplasare remanenta la sfarsitul inregistrarii datorita metodei de corectie a setului de date primare. In 1994 Chen & Iwan au propus o metoda alternativa de filtrare a inregistrarilor capabila sa ia in considerare componenetele de lunga durata ale miscarii terenului. In tabelul 4.14 sunt prezentate caracteristicile miscarilor seismice de tip “near-fault” studiate. Acestea au fost filtrate folosind metoda propusa de Chen & Iwan.
