Enuntarea problemei pare, probabil, cea mai simpla etapa a demersului stiintific. Acest stadiu nu este deloc simplu si necesita un mare volum de cunostinte, o buna intuitie stiintifica, un volum impresionant de observatii si, de asemenea, un potential creativ. Putem, spre exemplu, sa enuntam problema calatoriei in timp. Demersul stiintific va esua din start, deoarece, la ora actuala, problema este insolvabila. O problema apare in urma unui mare numar de observatii. Putem constata, de exemplu, ca un element major al ineficientei institutionale il reprezinta incapacitatea de comunicare la diferitele structuri ierarhice din cadrul institutiei.
Aceasta problema, pe care ne-o propunem spre solutionare, rezulta in urma unui numar semnificativ de observatii referitoare la analiza dinamicii si a climatului organizational la nivelul multiplelor institutii. In acelasi timp, trebuie sa ne asiguram de faptul ca problema nu are inca o solutie pertinenta. Degeaba observam ca stând la umbra unui mar, ne cade un fruct in cap. Poate vom fi capabili sa ne intrebam de ce cade, sa ne punem problema si apoi sa gasim explicatia. Insa aceasta problema a fost rezolvata acum mult timp de catre Newton. Referitor la acest aspect, investigarea solutiilor pertinente este de domeniul metaanalizei, demers ce ar trebui sa preceada etapa enuntarii.
