Alegerile prezidentiale de la sfarsitul lui 1968 i-au adus castig de cauza lui R. Nixon, pe care americanii il asociau cu starea de stabilitate superficiala din timpul lui Eisenhower. De departe, cea mai mare dintre asteptarile populatiei de la noul presedinte era scoaterea tarii din Vietnam si asigurarea unei paci onorabile.



Politica interna. Economie. Din nefericire, perioada de debut a noii administratii a coincis cu o criza economica, caracterizata prin scaderea productiei industriale (cu 8,3%) si sporirea somajului (numarul acestora a crecut de la 2,8 la 5 mln. in numai doi ani, 1969-1971). De asemenea, un fapt curios a fost ca aceasta criza nu s-a manifestat si printr-o scadere a preturilor, ci, prin majorarea lor, in pofida surplusului de produse.

Aceasta a avut ca urmare directa cresterea inflatiei. in pofida unor semne de redresare, care s-au facut simtite pe parcursul anului 1972, in 1973, odata cu criza petroliera, economia americana a avut din nou de suferit. Pentru a stoparea inflatiei - de departe, cel mai important dusman al economiei americane - Nixon a propus adoptarea unei „Noi politici economice“, in patru etape:
a)August-noiembrie 1971 - era prevazuta inghetarea preturilor si salariilor; interzicerea schimbarii dolarului contra aurului; introducerea unui impozit pentru importurile realizate de catre SUA;
b)Noiembrie 1971-ianuarie 1973 - controlarea de catre stat a preturilor si salariilor;
c)Ianuarie-iunie 1973 - stoparea controlului statului asupra preturilor si salariilor; mentinerea inflatiei in limitele unei rate care sa nu depaseasca 2,5% anual (aceasta tinta nu s-a reusit sa fie atinsa pentru ca in primele cinci luni ale lui 1974, inflatia atinsese 8,2%);