O buna comunicare presupune "co-impartasirea" semnificatiei (Iacob, 1997), ceea ce implica necesitatea ca mesajul transmis de un partener sa fie receptionat de celalalt in mod integral si corect. in realitate insa, comunicarea este imperfecta, iar cauza pierderilor si alterarilor de sens, cand nu se datoreaza canalului de comunicare, este impartita intre cei doi protagonisti, vorbitorul si ascultatorul. Pe de o parte, noi nu transmitem ceea ce vrem sau credem ca transmitem. La randul lui, receptorul are marja lui de subiectivitate, care face ca informatia ajunsa la el si cu care opereaza sa fie "alta informatie", marcata de o sumedenie de factori informationali, cognitivi, afectivi, atitudinali, contextuali s.a.m.d. Ascultatorul are intotdeauna un rol activ, intrucit el preia informatia si o integreaza in sistemul cognitiv propriu, plecand de la elemente semnificative selectionate din perceptie.
Jacobs, citat de R. Mucchielli, facea deprimanta observatie ca: "Oamenii vorbesc mult, dar inteleg putin" (Mucchielli, 1999, p. 15). Cauza prima este ca ei nu acorda un sens identic cuvintelor, desi nu recunosc aceasta decat in momente de criza individuala sau colectiva. Ar trebui ca oamenii sa aiba toate experientele comune pentru ca ei sa poata comunica. Multe bariere de mediu, societale, culturale si personale afecteaza procesul de comunicare.
