Suveranitatea, desi este o notiune unitara in esenta ei, implica totusi doua ipostaze, ce reflecta cele doua planuri pe care se manifesta: cel intern si cel extern. Depasindu-se stadiul in care se vorbea de "suveranitate interna" si "suveranitate externa", astazi se vorbeste de doua laturi ale aceluiasi fenomen, intre care exista puternice legaturi de interdependenta, formand un tot unitar.
Suprematia puterii de stat desemneaza acea insusire a acesteia de a fi superioara oricarei alte puteri sociale existente intr-o anume tara la un moment dat. Ea se concretizeaza in dreptul statului de a adopta norme juridice, reguli obligatorii pentru toti cetatenii sai si de a le asigura aplicare. S-a spus, de asemenea, ca numai puterea de stat decide aspura drepturilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor sai, precum si a modului in care acestea sunt garantate, idee dep¬asita astazi de existentta unor organisme internationale de aparare a drepturilor omului, de existenta unor conventii cu privire la garantarea lor, fapt ce reiese si din interpretarea art.20 din Constitutia Romaniei, unde se stabileste regula potrivit careia "dispozitiile constitutionale privitoare la drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte". In aceste conditii putem afirma ca statele sunt cele ce asigura si ocrotesc dreptturile cetatenilor in concordanta cu dispozitiile tratatelor internationale din acest domeniu.
