Fiecarei forme de organizare si miscare a materiei ii corespunde un anumit gen de comunicare cu ambianta. Comunicarea verbala in forma ei orala si scrisa - se instituie istoriceste intr-un factor si un mecanism esential al vietii sociale. Comunicarea este supusa unor reguli sociale. Nu se poate comunica tot si orice.
De altfel procesul comunicarii solicita o transformare a ceea ce este dat printr-o situatie si coordonatele ei in mod concomitent intr-o succesiune temporala care-si permite intelegerea. Prin medierea vietii sociale s-au desprins si alte tipuri de instrumente de comunicare: limbajul imagistic al artelor plastice, limbajul figurat-simbolic al muzicii, limbajul simbolic abstract al matematicii si logicii, limbajele stiintei si limbajele de programare. Fiinta umana este fundamental comunicanta astfel incat o abordare globala a comportamentului comunicational se impune stiintelor umaniste.
Din punct de vedere cronologic comunicarea este primul instrument spiritual al omului in procesul socializarii sale. Cuvantul "comunicare" provine din limba latina si inseamna "a face comun". "A comunica" = a face cunoscut; a da de stire; a informa; a infiinta; a spune. (Dictionarul explicativ al limbii romane).
