Stiinta economica ocupa un loc insemnat in sistemul stiintelor care studiaza societatea. Formarea stiintei economice a constituit un proces complex si indelungat, proces care a avut la baza atit dezvoltarea economica, cat si aprofundarea cunoasterii realitatii inconjuratoare, perfectionarea metodelor si mijloacelor de investigare.
Prima etapa - prestiintifica - incepe din antichitate si dureaza pina in sec. XVIII. Elementele incipiente de gindire economica au aparut in Orientul Antic, cel mai cunoscut curent de gindire economica fiind Confucianismul in China. Ulterior, s-au ivit idei economice in Italia, Egipt, Babilon. Totusi, momentul de virf al inceputurilor gindirii economice l-a constituit Grecia Antica cu Xenofon, Platon, Aristotel.
Xenofon vede bogatia, marimea patrimoniului ca obiect al economiei, ca stiinta. Platon trateaza proprietatea, munca, diviziunea sociala a munci, functiile banilor. Aristotel face distinctie intre economia domestica, oiconomie si economia de schimb (hrematistica). Prima se bazeaza pe necesitate si are drept scop agonisirea naturala, limitata de nevoile de consum si de folosinta. Hrematistica se intemeiaza pe schimb si urmareste acumularea infinita a bogatiei sub forma de bani. Hrematistica se ocupa mai ales cu banii pentru ca acestia constituie scopul schimbului.
