in randul disciplinelor juridice, Teoria generala a dreptului are o aparitie de data relativ recenta. Pana la aparitia acestei discipline stiintifice, problematica teoriei dreptului era abordata de stiintele privitoare la ramurile sale, fiecare disciplina facand, in introducere, o adevarata teorie a normativitatii juridice din respectiva ramura de drept.
in anul 1934, Hans Kelsen publica Teoria pura a dreptului (Reine Rechtslehre), in anul 1951 apare in Franta lucrarea lui P.Roubier, Theorie generale du droit; la Bruxelles apare in 1948, lucrarea lui J.Hapsert, Théorie générale du droit. Acestora li se adauga alte asemenea lucrari, scrise de Jean Dabin, F.Friedman, J.L.Bergel etc.
Teoria generala a dreptului este o disciplina necesara in studierea dreptului, ea ofera o introducere generala in problematica dreptului, fara de care studiul stiintelor particulare ale dreptului nu ar fi posibil si nu ar asigura studentului o viziune de ansamblu asupra fenomenului juridic. Studierea Teoriei generale a dreptului este un imperativ care se
impune si in ideea asigurarii crearii si aplicarii dreptului, a receptarii dreptului international in dreptul intern si a gasirii cailor prin care statul roman poate contribui la armonizarea dreptului intern cu dreptul international, inclusiv prin instituirea unor tehnici de control asupra introducerii dreptului comunitar in dreptul intern...
