CRESTERE SI DEZVOLTARE ECONOMICA
Incheierea celui de-al doilea razboi mondial si finalizarea amplului proces al decolonizarii au pus stiinta economica in fata unor realitati dramatice: pe o mare parte a planetei, pentru populatiile tarilor recent devenite independente, nu erau asigurate nici cele mai elementare conditii de existenta demne de secolul XX. Dezechilibrele care se dezvaluiau erau de o cu totul alta factura decat cele intalnite in economiile occidentale avansate. Era vorba de o ramanere in urma pe toate planurile, de o subdezvoltare ale carei consecinte se concretizau intr-o mizerie umana insuportabila.
Cu toate eforturile depuse de fiecare stat in parte si de comunitatea internationala in ansamblu, prin intermediul institutiilor O.N.U., astazi din cei peste sase miliarde de locuitori ai Terrei, circa un miliard de oameni (15% din populatia lumii) traiesc cu mai putin de un dolar pe zi , iar 2,5 miliarde traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi. Peste 600 milioane sunt afectati de "saracia extrema", cu un venit mediu anual mai mic de 275 $. 15% din populatia lumii traieste, deci, cu mai putin de 1 $/zi - standard pe care Europa de Vest si SUA il atinsesera cu doua secole in urma. Acestia sunt "saracii absoluti", cum ii denumea Robert Mc. Namara, fost presedinte al Bancii Mondiale, adica fiinte umane care sufera de o conditie de viata atat de degradata, de boala, analfabetism, malnutritie si mizerie incat, neasigurandu-li-se satisfacerea necesitatilor umane de baza, viata lor este la marginea existentei fizice.
