Cu exceptia unor texte despre bani, inflatie, schimb si utilitate, stiinta economica debuteaza in secolul al XVIII- lea cu scrierile fiziocratilor francezi, lucrarile lui Cantillon si Hume, dar in special cu cele apartinand lui Adam Smith. Ideile economice ale scolasticilor, fiziocratilor si mercantilistilor au constituit radacini ale conceptelor care au fost eventual articulate intr-un sistem mai mult sau mai putin unificat al economiei clasice de economisti clasici ca Adam Smith, David Ricardo, John Stua rt Mill si altii. Acesti autori sunt primii economisti on sensul modern al termenului, deoarece ei au onteles ca ceea ce trebuie studiat este economia ca sistem, i.e. sistemul economic.
Pentru ganditorii de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XlX-lea, exista o nevoie reala de a gasi un mod de definire care sa justifice conceptia unei stiinte noi si complet separate. Cea mai semnificativa schimbare de opinie a clasicilor in raport cu mercantilismul, a fost increderea in consecintele fluxului natural al fortelor economice si viziunea unui sistem economic armonios, care nu necesita interventie din partea unor forte exterioare. Daca scolasticii au considerat potrivit sa incredinteze bisericii partea morala a activitatilor economice si mercantilistii au sustinut interventia guvernamentala, clasicii (ca de altfel si fiziocratii) au fost in favoarea pietelor neregularizate si a libertatii individuale maxime.
