Cand Tratatul de la Amsterdam a intrat in vigoare, in mai 1999, negocierile privind largirea spre est erau deja in desfasurare, iar peste cateva luni, la Helsinki, s-a hotarat inceperea negocierilor cu toate statele candidate din zona. Era deci necesar un nou tratat, care sa raspunda iminentei largiri a UE cu inca 12 state. Acesta a fost Tratatul de la Nisa.
Si de aceasta data viitorul a fost pregatit prin prevederile tratatului anterior, pentru ca in Protocolul asupra institutiilor in perspectiva largirii Uniunii Europene, atasat Tratatului de la Amsterdam se mentiona ca cel putin cu un an inainte ca numarul statelor membre ale UE sa treaca de 20 „se va convoca o noua Conferinta interguvernamentala".
Consiliul European de la Koln (iunie 1999) a confirmat necesitatea convocarii Conferintei, iar Consiliul European de la Helsinki (decembrie 1999) a stabilit problemele care urmau sa fie analizate de ea.
Dupa ce s-au obtinut acordurile Comisiei si Parlamentului European, necesare conform TUE (art.48), Conferinta Interguvernamentala s-a deschis la 14 februarie 2000. Ea si-a desfasurat activitatea la doua niveluri {reprezentantii statelor membre pregatind lucrarile ministrilor de Externe) si in decembrie a fost prezentat proiectul de tratat
