La 10 martie 1985, Konstantin Cernenko moare. in seara aceleiasi zile membrii BP s-au adunat intr-o sedinta neoficiala, in cadrul careia, in cursul noptii, s-a hotarat cine sa devina secretar general. Cu acel prilej a avut loc o intrevedere intre patru ochi intre Gorbaciov si Gromiko, pe parcursul careia cei doi au cazut de acord asupra colaborarii dintre batranii si tinerii din BP. Victoria lui Gorbaciov nu a fost intamplatoare.

Ea a reprezentat o actiune indelung pregatita, al carei sprijin a venit din doua parti: influenta considerabila a noilor cadre de partid de la nivel unional si regional (incepand din 1983, in decurs de cativa ani, au fost schimbate aproape 90% din secretarii de partid de la aecste nivele); credinta in erformele economice si constientizarea necesitatii tranzitiei la o gandire economica contemporana.



inca din anii ’80, in calitate de sef al Comisie Sovietului Suprem pentru relatii internationale, Gorbaciov a facut o puternica impresi in Occident, cu prilejul vizitelor intreprinse in Canada si M. Britanie. Si in tara oamenii il priveau cu incredere pe noul secretar general, care, prin contactele pe care le avea cu populatia, crease impresia ca e doar o problema de timp si ca viata oamenilor va dobandi un curs nou. Mai mult, lumea isi amintea cu nostalgie cele 15 luni ale perioadei Andropov, cand secretarul general actionase cu mana de fier in directia reinstaurarii ordinii. De la Gorbaciov se astepta acelasi tip de conducere.

Gorbaciov promoveaza in BP oamenii, care erau adepti ai ideilor sale: Egor Ligaciov, seful directiei organizatoric de partid, N. Rijkov, presedintele Consilului de Ministri, V. Cebrikov, seful KGB, E. Şevardnadze, ministrul de Externe, A. Iakovlev, secretar al CC pe probleme de relatii internationale, si Boris Eltan, seful organizatiei de partid din Moscova.