Atunci cand se cerceteaza geneza unei decizii administrative, este greu de precizat originea sa si functionarii sau organele care au determinat initierea sa. Dupa adoptarea deciziei, faza initierii proiectului apartine trecutului. De aceea, pentru a gasi originea unei decizii importante, uneori trebuie efectuata o „calatorie in trecut”, care inseamna ca administratia a constientizat existenta unei probleme care trebuia rezolvata.

Sunt dese cazurile in care, in administratia publica o propunere se traduce in viata dupa ce a fost respinsa de mai multe ori in decursul vremii. Un proiect abandonat in multe randuri ca fiind neoportun, este adoptat in cele din urma, in timp ce alte propuneri asteapta la rand.



In majoritatea cazurilor, impulsul de la originea proiectului vine din exteriorul administratiei care este direct interesata in satisfacerea cerintelor actuale si mai putin a celor viitoare. Din acest motiv, mecanismul administrativ functioneaza lent si echilibrul care se stabileste intre elementele sale componente, are un caracter static. Cum orice tendinta de schimbare este neutralizata, initiativa proiectului de decizie vine din afara institutiei publice.

Initiativa poate apartine organelor legislative sau celor administrative ierarhic superioare, organelor emitente ori celor subordonate, organizatiilor nonguvernamentale etc. Initiativa organelor superioare rezulta din adoptarea unui act normativ, a carui executare implica sarcini sau masuri tehnico-organizatorice pentru institutiile subordonate.