Preocuparile pentru cunoasterea copilului si evaluarea capacitatilor psihice in scopul adaptarii unor strategii eficiente pentru optimizarea procesului instructiv-educativ sunt tot mai intense in ultimul timp. Probleme deosebite le ridica copiii cu diverse deficiente, a caror instructie si educatie trebuie sa se subordoneze scopului corectiv-recuperativ si integrativ socio-profesional.

Progresele medicinei au determinat un recul sensibil al maladiilor susceptibile de a provoca deficiente grave. Daca salvam azi un copil de o encefalita grava, de anumite leziuni cerebrale, o facem cu pretul unor deficiente intelectuale sau senzoriale, al unor tulburari de motricitate, care vor marca pe copil sever si definitiv.



Diferitele conflicte sociale, interetnice, armate, au descompletat familii, au lasat copii pe drumuri, fara protectie adecvata. Aglomerarile urbane, insuficient controlate, genereaza sporirea cazurilor de delicventa, devianta comportamentala, a starilor infractionale.

Acestea pot fi contracarate sau ameliorate daca se pune in actiune un plan global de profilaxie si corectie care sa porneasca de la necesitatea fundamentala de depistare si interventie precoce a fenomenelor de inadaptare.

Este recunoscut rolul primilor ani de viata pentru dezvoltarea ulterioara a copilului. Acum se formeaza comportamentele de baza. Este etapa cea mai maleabila si mai receptiva a stimularii. in lipsa stimularilor adecvate pot aparea incertitudini ale ritmului dezvoltarii uneori chiar fenomene disfunctionale.