Inainte de a intra in descrierea propriu-zisa a satului devalmas romanesc, asa cum apare si in opera lui Henri Stahl, vom infatisa anumite elemente de metateorie a operei marelui sociolog roman. Mai precis, vom arata cu ce este originala analiza satului devalmas romanesc.
Teoretizarea specificului satelor devalmase a venit in urma cercetarilor de teren desfasurate, in principal, in satele Nerej, in Tara Vrancei, Dragus, in Tara Oltului, Fundu Moldovei, in fostul judet Campulung Moldovenesc si Runcu, din judetul Gorj. Aceste cercetari monografice s-au facut sub directa coordonare a scolii monografice de la Bucuresti intre anii 1927 - 1938.
In urma acestor investigatii, Stahl porneste sa rastoarne conceptia clasica de pana atunci in ceea ce priveste descendenta satelor romanesti. Conceptia clasica conchidea ca asezarile rurale romanesti sunt de tip genealogic, adica, ar deriva dintr-o familie originara. Stahl trage concluzia, bazata pe observatii temeinice, ca avem de a face mai degraba cu o situatie in care se observa o devalmasie ce nu are nimic familial in ea, organizarea sociala avand o asemanare mult mai accentuata cu satul sau comunitatea decat cu familia.
