Analizati comparativ fenomenele de „conformitate” si „conformism” si particularizati la nivelul grupului scolar. Conformitatea face parte din elementele constitutive ale definirii deviantei, fiind identificata prin compatibilitatea comportamentului cu norma. Ea apare ca urmare a apartenetei la un grup social care are stabilite o serie de modele, sabloane, dar si din constiinta individului ca nerespectarea regulilor ar atrage asupra sa coercitia. Putem vorbi de conformitate in momentul in care individul se afla in cadrul unei comunitati in care trebuie sa respecte diferite norme (legale, de convietuire sociala), aceasta disparand daca individul este izolat, pe o insula pustie, neavand contact cu alte persoane.

Vorbim despre conformism atunci cand ideile, motivatiile individului coincid cu normele grupului, acesta acceptandu-le in mod mecanic, impotriva convingerilor sale proprii. Conformismul (ca si devianta) este creatie a aceleiasi culturi (in conceptia lui S. Radulescu, 1994, pag. 237). Personalul didactic se va orienta, inca din primele saptamani de scoala, spre actiuni specifice, precum inlocuirea pedepselor, a sanctiunilor (sau a amenintarii cu pedeapsa) cu diferite tehnici de persuasiune sau chiar de manipulare in vederea inducerii conformismului la elevi.



Aplicatia nr. 4 de la tema 2 (pag. 12)
Elaborati un eseu de minim 50 de randuri cu tema „Devianta si integrarea sociala”.
in orice societate comportamentul deviant acopera o mare varietate de tipuri, mergand de la comportamentul “excentric”, definit prin gesturi “insolite” dezordine comportamentala, pana la comportamente disfunctionale, aberante si delincvente, inscrise in aria patologica a tulburarilor psihice. in functie de aceasta varietate a comportamentelor J. Fichter face o distinctie intre devianta pozitiva, prin care individul se abate de la stereotipurile conformitatii si adopta creativ norme si valori superioare si devianta negativa, care se caracterizeaza prin incalcarea si refuzarea indicatiilor normelor medii.