In orice societate comportamentul deviant acopera o mare varietate de tipuri, mergand de la comportamentul “excentric”, definit prin gesturi “insolite” dezordine comportamentala, pana la comportamente disfunctionale, aberante si delincvente, inscrise in aria patologica a tulburarilor psihice. in functie de aceasta varietate a comportamentelor J. Fichter face o distinctie intre devianta pozitiva, prin care individul se abate de la stereotipurile conformitatii si adopta creativ norme si valori superioare si devianta negativa, care se caracterizeaza prin incalcarea si refuzarea indicatiilor normelor medii.
O alta distinctie in cadrul delincventei este cea operata de Edwin Lambert (1951), devianta primara, in care autorul porneste de la faptul ca aproape orice persoana trece din cand in cand peste reguli, dar aceasta are un caracter temporar, astfel persoana ramanand una acceptata din punct de vedere social si exista devianta secundara care apare la persoanele ce accepta devianta ca rol, fapt ce comporta consecinte asupra identitatii sale sociale si asupra conceptului de sine.