Definitie. Partea speciala a dreptului penal este acea diviziune ce cuprinde ansamblul normelor penale prin care sunt stabilite faptele ce constituie infractiuni, precum si sanctiunile aplicabile persoanelor vinovate de savarsirea acestora.

Sistematizare. Legiuitorul a sistematizat normele in partea speciala a Codului penal, folosind criteriul obiectului juridic generic, in alte cuvinte, criteriul valorii sociale ocrotite de aceste norme - lezate sau puse in pericol - prin savarsirea faptelor incriminate. In raport cu aceasta gandire, au fost alcatuite 11 grupuri mari de infractiuni - individualizate prin denumirea „titluri”-, grupuri organizate in continuare, dupa caz, in subdiviziuni - „capitole” si „sectiuni”. Succesiunea incriminarilor a fost ordonata pe criteriul importantei relatiilor sociale care fac obiectul ocrotirii penale, respectiv pe o scara descrescatoare, de la cel mai important spre mai putin important, de la cel mai grav spre o gravitate redusa.

De la aceasta ierarhizare a grupurilor de infractiuni fac exceptie infractiunile reglementate de Titlurile X si XI, al caror obiect juridic priveste relatiile de ordin special, care nu pot intra in ierarhizarea relatiilor sociale obisnuite. Normele cuprinse in legile penale speciale si in legile extrapenale nu sunt sistematizate, nu au fost supuse operatiunii de codificare.