Dreptul securitatii sociale este acea ramura autonoma a sistemului de drept alcatuita din ansamblul normelor juridice care reglementeaza atit relatiile de asigurari sociale, cit si pe cele de asistenta sociala.(vezi Alexandru Athanasiu, op.cit.p..24)
Prin asigurari sociale se intelege forma de ocrotire a persoanelor incadrate, constind in acordarea de ajutoare materiale si asistenta medicala in caz de boala, in trimiterea la odihna sau tratament .(vezi Dictionarul explicativ al limbii romane, p.64)
Ca institutie juridica, asigurarile sociale constituie un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materiala de batrinete, boala sau accident a persoanelor care sunt subiecte intr-un raport juridic de munca sau a altor categorii de persoane prevazute de lege, precum si a urmasilor acestora. In notiunea de asigurari sociale se mai cuprind:
-normele de juridice privind recuperarea sociala si profesionala a persoanelor care nu mai pot lucra in meseria sau profesia lor, ca urmare a unor accidente, boli profesionale sau a altor boli care produc invaliditate;
-reglementarile privind asigurarile de sanatate
-reglementarile referitoare la masurile pe care unitatile sunt obligate sa le ia pentru clarificarea si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap.( vezi Codul Muncii, art.148 alin.2 si Legea 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1, din 3 ianuarie 2008 si completata prin OUG nr. 118/2008)
- reglementarile referitoare la asigurarile de somaj (vezi Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.103, din 6 februarie 2002, modificata ulterior)
