Cunoastere? perceptia de fapte si adevaruri despre universul uman prin care se cauta certitudini si se inlatura anxietati. Prin cunostere fiinta umana incearca sa se acomodeze mai bine la mediul inconjurator adaptandu-l si transformandu-se pe sine.
Exista mai multe forme de cunoastere: magica, religioasa, artistica, filosofica, stiintifica etc. Stiinta – forma de cunoastere care opereaza cu un corp de fapte si adevaruri sistematic aranjate prin care se pun in evidenta sensuri si legitati ale realitatii.
Henri Poincaré spunea ca se face stiinta cu fapte asa cum se construieste o casa cu caramizi, dar dupa cum nu orice gramada de caramizi reprezinta o casa la fel nici orice ansamblu de fapte nu reprezinta stiinta.
Ramanand la metafora casei se va intelege usor ca aceasta se construieste dupa un plan. La fel produsele stiintei se vor face dupa o conceptie despre realitate (o filosofie latenta sau explicita), in conformitate cu anumite reguli metodologice privind culegerea informatiilor despre mediu, prelucrarea lor si verificarea rezultatelor.
Sarcina de baza a oricarei stiinte este cercetarea realitatii. Scopul acestei cercetari este de a oferi explicatii asupra a ceea ce se intampla si de a face predictii privind evolutia viitoare a elementelor realitatii. Mediul uman fiind foarte divers este necesara o selectarea a ceea ce este esential. Pe baza cunostintelor anterioare si a filosofiei implicite, savantii elaboreaza un grup restrans de axiome care sa sintetizeze ceea ce cred ei ca vor gasi in domeniul cercetat. Observand realitatea ei isi definesc variabilele de lucru, apoi incearca sa construiasca anumite ipoteze pe baza axiomelor.
