Termenul de intreprindere deriva din cuvantul francez “entreprise”. Intreprinderea constituie componenta fundamentala a economiei, dupa cum celula este elementul fundamental al unui organism viu sau atomul, elementul fundamental al materiei.
Deci, ca o celula de baza a economicului, intreprinderea (firma) este veriga organizatorica unde se desavarseste fuziunea intre factorii de productie (resurse umane si material energetice), cu scopul producerii, desfacerii de bunuri economice (produse, servicii, informatii, etc.) in structura, cantitatea si calitatea impuse de cererea de pe piata si obtinerea unui profit.
Prin intreprindere se intelege orice forma de organizare a unei activitati economice, autonoma patrimonial si autorizata potrivit legilor in vigoare sa faca acte si fapte de comert, in scopul obtinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestari de servicii, din vanzarea acestora pe piata, in conditii de concurenta.
Caracteristici comune intreprinderilor:
1. Intreprinderea este un caz particular de organizatie, si anume, o organizatie economica. in consecinta, are toate caracteristicile unei organizatii:
a) este un ansamblu delimitat de persoane (proprietari, salariati, colaboratori);
b) are un rol, scopuri si obiective definite, utile indivizilor, legale si utile societatii;
c) fiecare persoana realizeaza un rol delimitat pentru atingerea obiectivelor intreprinderii (sarcini de munca definite prin descrierea posturilor);
d) este structurata corespunzator pentru a realiza obiectivele (in departamente, sectii, ateliere, compartimente, unitati operative, echipe, etc.);
e) intre membrii organizatiei ca si intre grupurile structurate se stabilesc relatii multiple;
f) interactioneaza cu mediul geografic, politic, social, cultural, economic, suportand influentele acestuia si exercita, la randul ei, influente asupra mediului;
g) are un anumit statut (pozitie) recunoscut in relatiile cu membrii si alte organizatii.
