Economie politica: stiinta a rationalitatii

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu huidumac
Stiintele pe care se bazeaza cunoasterea umana si dezvoltarea societatii, au parcurs in timp un lung proces de formare si dezvoltare. Stiinta economica se incadreaza si ea in aceasta regula. Cercetarea evolutiei cunoasterii economice a condus la concluzia acceptata de mai multi specialisti ca se remarca cinci faze mai importante:

- faza prestiintifica, care incepe din antichitate si se desfasoara pana in secolul al XVIII-lea;
- faza constituirii propriu-zise a stiintei economice 1750-1870;
- faza descoperirii si elaborarii principiilor sale teoretice funda-mentale 1870-1930;
- faza a patra a evolutiei stiintei economice, care se incadreaza intre anii 1930-1970;
- faza a cincea, din deceniul al 8-lea al secolului nostru pana in prezent.



Analiza evolutiei stiintei economiei atesta ca bazele teoretice ale economiei politice au fost puse de mari economisti ca: Adam Smith, David Ricardo, Jean Batiste Say, John Stuart Mill si alti remarcabili economisti care si-au adus contributia la ridicarea acestei stiinte pe noi trepte de cunoastere.
Studierea evolutiei obiectului de studiu al economiei politice evidentiaza ca definirea acestuia a preocupat in timp toate curentele de gandire economica.

La inceput, datorita nediferentierii stiintei economice de celelalte stiinte, obiectul de studiu al economiei politice se identifica cu cel al stiintei in ansamblul ei.
Initial se limita la productia agricola, apoi a fost extins la productia in ansamblu, dupa care, la circulatia, repartitia si consumul avutiei. Conceptia clasicilor privind obiectul de studiu al economiei politice s-a dovedit deficitara, deoarece nu cuprindea in aria ei de cercetare serviciile care, in prezent, in tarile dezvoltate, detin mai mult de jumatate din produsul national.

Deficitar s-a dovedit si curentul marxist aparut la mijlocul sec. al XIX-lea care reducea obiectul de studiu al economiei politice la raporturile sociale de productie, generate de desfasurarea procesului de productie.
La sfarsitul secolul al XIX-lea obiectul de studiu al economiei politice a fost orientat cu deosebire spre schimbul de marfuri cu accent pe trebuintele umane si pe utilitatea economica. Numeroase scoli economice si curente de gandire au situat in centrul vietii economice elementele psiho-sociale dand teoriei economice o pronuntata nuanta psihologica subiectiva.