Transmiterea caracteristicilor fizice si psihice se bazeaza pe trei tipuri de ereditate:
- generala (a speciei) – toti oamenii impartasesc o serie de caracteristici generale, care determina apartenenta lor la specia umana;
- familiala – membrii de familie inruditi genetic (rude de sange) prezinta o serie de caracteristici particulare, comune familiei;
- individuala – fiecare individ are un genotip unic, rezultat din combinatia genelor materne si paterne.
Primele idei despre existenta unor mecanisme de transmitere a caracteristicilor fizice si psihice provin din observatii empirice asupra regularitatii transmiterii particularitatilor somatice (infatisare, boli de familie) si psihice de la ascendenti la descendenti. Concluzia empirica a unor astfel de observatii este ca exista o asociere intre cele doua categorii de particularitati, care face posibila asemanarea fizica si psihica intre genitori si urmasi. Presupozitiile implicite ale acestui tip de concluzii sunt urmatoarele:
- exista o legatura functionala intre corp si psihic
- permanenta particularitatilor psihice si fizice de-a lungul vietii (infatisare – fire) este legata de aceasta legatura functionala.
Descoperirile din diferite domenii (genetica, medicina) aprofundeaza si confirma conceptia determinismului biologic al functiilor psihice. Psihologia a fost in permanenta preocupata de legatura dintre caracteristicile psihice si cele fizice deoarece, chiar si inainte de dezvoltarea geneticii din a doua jumatate a secolului al XX-lea, transmiterea ereditara celor din urma era incontestabila. De aici ideea ca insusirile psihice asociate insusirilor fizice cu transmitere ereditara ar putea fi mai importante si ca, in acest fel, ar putea fi decelate insusirile psihice cu transmitere ereditara de cele dobandite prin educatie.
