La inceputul Paleozoicului, pe teritoriul Romaniei existau doua unitati de uscat alcatuite din roci metamorfice si magmatice: una nordica in regiunea Podisului Moldovei, cealalta sudica, corespunzand Campiei Romane si Dobrogei de Sud; ele erau separate de aria geosinclinalului din Dobrogea Centrala si de Nord. La vest de aceste uscaturi functiona o arie geosinclinala, in care inca din prebaikalian s-a produs o metamorfozare a sisturilor cristaline, insotita de fenomene de magmatism basic.



In paleozoicul inferior, in conditiile unui climat cald si secetos, se produce eroziunea puternica a reliefului uscatului. Dezagregarea, eroziunea eoliana, pluvio-denudarea si eroziunea fluviala erau principalele procese care au nivelat relieful uscatului. Anterior, in infracambrian s-a produs o racire foarte accentuata a climei, cu formare de ghetari si depozite morenaice (tilite). Situatia de relativa tihna tectonica a favorizat formarea peneplenei soclului precambrian care alcatuieste astazi fundamentul Podisului Moldovei, al Campiei Romane si al Podisului Dobrogei de Sud. Coborarea lenta a acestei peneplene la sfarsitul cambrianului a facilitat desavirsirea nivelarii reliefului prin abraziune. Ulterior, marginile platformelor cad spre aria geosinclinala, spre nord in Platforma Moldoveneasca si spre vest in Platforma Valaha.

Intensificarea miscarilor negative a facut ca suprafetele de nivelare sa fie invadate de apele marii si sa inceapa un indelungat proces de sedimentare incat peneplena cambriana este fosilizata.