Termenul etica provine din limba greaca, ethos - obicei, datina, obisnuinta. Sinonimul latin este cel de morala (mores - moravuri). Cei doi termeni, etica si morala, sunt utilizati, intr-un prim sens, ca sinonimi, desemnand arta sau practica ce are ca scop o viata buna si fericita. Cu timpul, in filosofie ei se diferentiaza sensibil, ajungand sa defineasca fiecare ceva distinct.
Termenul etica este utilizat pentru a desemna o disciplina filosofica specializata, structurata, care are ca obiect de studiu binele si valorile asociate acestuia, in timp ce morala desemneaza fenomenul real al comportamentului cotidian in raport cu ceea ce este bine, vizand, asadar, dimensiunea practica; diferenta este aceea intre un sistem teoretic elaborat si credintele si comportamentele derivate ale oamenilor in raport cu ceea ce este bine si corect intr-un anumit timp si pentru o anumita comunitate.
Operand o distinctie asemanatoare, A. Plesu (2008, p.14) afirma ca "etica are conotatia unei rubrici academice si, ca atare, poate face obiectul unei profesionalizari savante. Morala este aspectul circumstantial al eticii, etica particulara, prelucrare subiectiva a moralitatii generice (Sittlichkeit) de care se ocupa etica".
