Evaluarea, ca activitate in sine, cuprinde trei etape principale:
masurarea, cuantificarea rezultatelor scolare prin procedee specifice, utilizand instrumente adecvate scopului urmarit (probe scrise/orale/practice, proiecte, portofolii, etc.), “stabilindu-se o relatie functionala intre un ansamblu de simboluri (cifre, litere) si un ansamblu de fenomene si obiecte, conform unor caracteristici pe care acestea le poseda” (I. T. Radu, 2000, p. 26);
aprecierea acestor rezultate pe baza raportarii lor la un sistem de valori, a unor criterii unitare (bareme de corectare si notare, descriptori de performanta, etc.), emitandu-se o judecata de valoare;
formularea concluziilor si adoptarea deciziilor educationale adecvate in urma interpretarii rezultatelor obtinute.
Evaluarea folosita intr-un sens cat mai larg, “nu se reduce la prezentarea unei simple constatari; relevand disfunctionalitatile (…) ea faciliteaza analize comparate, permite intelegerea diversitatii situatiilor si modificarea activitatilor pentru imbunatatirea activitatii.” (“Dictionnaire de pedagogie”, 1996, p. 124)
Ioan Jinga identifica trei criterii de evaluare a rezultatelor activitatii instructiv-educative:
evaluarea calitatii (raportarea se face la obiectivele planificate)
evaluarea eficientei (raportarea se face la resursele utilizate)
evaluarea progresului (raportarea la resursele anterioare)