Evaluarea reprezinta totalitatea activitatilor prin care se colecteaza, organizeaza si interpreteaza datele obtinute in urma aplicarii unor tehnici, metode si instrumente de masurare, elaborate in conformitate cu obiectivele si tipul evaluarii, in functie de continutul si grupul de lucru vizat, in scopul emiterii unei judecati de valoare pe care se bazeaza o anumita decizie in plan educational.
Evaluarea, ca activitate in sine, cuprinde trei etape principale:
masurarea, cuantificarea rezultatelor scolare prin procedee specifice, utilizand instrumente adecvate scopului urmarit (probe scrise/orale/practice, proiecte, portofolii, etc.), “stabilindu-se o relatie functionala intre un ansamblu de simboluri (cifre, litere) si un ansamblu de fenomene si obiecte, conform unor caracteristici pe care acestea le poseda” (I. T. Radu, 2000, p. 26);
aprecierea acestor rezultate pe baza raportarii lor la un sistem de valori, a unor criterii unitare (bareme de corectare si notare, descriptori de performanta, etc.), emitandu-se o judecata de valoare;
formularea concluziilor si adoptarea deciziilor educationale adecvate in urma interpretarii rezultatelor obtinute.
Evaluarea folosita intr-un sens cat mai larg, “nu se reduce la prezentarea unei simple constatari; relevand disfunctionalitatile (…) ea faciliteaza analize comparate, permite intelegerea diversitatii situatiilor si modificarea activitatilor pentru imbunatatirea activitatii.” (“Dictionnaire de pedagogie”, 1996, p. 124)
Ioan Jinga identifica trei criterii de evaluare a rezultatelor activitatii instructiv-educative:
evaluarea calitatii (raportarea se face la obiectivele planificate)
evaluarea eficientei (raportarea se face la resursele utilizate)
evaluarea progresului (raportarea la resursele anterioare)
