Legea acopera un domeniu mai larg, instituind „masuri de prevenire si combatere a infractiunilor de evaziune fiscala si a unor infractiuni aflate in legatura cu acestea” (art. 1). in concret, legea se aplica faptelor de evaziune fiscala savarsite de contribuabili, prin incalcarea obligatiilor fiscale, cat si altor fapte penale complementare.

Evaziunea fiscala poate fi savarsita in forme variate, pana la infractiunea complexa de evaziune fiscala, reglementata de Legea nr. 241/2005, latura sa obiectiva presupunand modalitati normative diverse – incalcari ale normelor juridice financiare, fiscale, contabile. Faptele de evaziune fiscala se savarsesc in domeniul economic si au ca efect sustragerea de la plata obligatiilor fiscale, vamale – instituite prin reglementari speciale.
De regula, evaziunea fiscala se afla in concurs real cu alte infractiuni, frecvent, infractiunile de fals1, infractiunea de spalare a banilor, acte de terorism, coruptie.



Legea nr. 241/2005 constituie „instrumentul juridic in temeiul caruia poate fi angajata raspunderea penala”. Stabilirea si incadrarea juridica corecta a faptei de evaziune fiscala necesita analiza si coroborarea reglementarilor care instituie obligatia de a plati impozite si taxe, documentele contabile de intocmit cu privire la acestea, obligatiile declarative ale contribuabililor etc., semnificative fiind: Codul fiscal, in special, dispozitiile art. 2961, care stabilesc infractiunile pentru nerespectarea regimului accizelor; Codul vamal al Romaniei – Legea nr. 86/2006; Legea nr. 535/2004 pentru prevenirea si combaterea terorismului2; Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor3; Codul de procedura fiscala, in special, conceptul de obligatie fiscala, in acceptiunea stricta a art. 22, cu trimitere, implicit, la dispozitiile de drept substantial reglementand premisele si conditiile platii impozitelor si taxelor;