Organizatia Natiunilor Unite au aparut dupa cel de-al doilea razboi mondial din dorinta tarilor aliate de a ‘’apara generatiile viitoare de flagelul razboiului’’ . In cei aproape 55 de ani, echilibrul puterilor s-a modificat, au izbucnit noi conflicte, iar Natiunile Unite au fost criticate pentru modul sau de gestionare a situatiilor tensionate. Cu toate aceste, Natiunile Unite ca organizatie apare ca un instrument necesar al dialogului dintre state intr-un context marcat de cautarea unei noi ordini mondiale.
Termenul de ‘’natiuni unite’’ apare pentru prima data in ‘’Declaratia Natiunilor Unite’’ din 1 ianuarie 1942 prin care reprezentanti ai 26 de natiuni se angajeaza sa lupte impreuna impotriva puterilor Axei. Proiectul de a crea o Organizatie Internationala este expres formulat in ‘’Declaratia de la Moscova’’ din 30 octombrie 1943 si in care se afirma necesitatea de a pune cat mai repede posibil bazele unei organizatii internationale fondate pe principiul unei egale suveranitati a tuturor statelor. Statele fondatoare au tras invataminte din erorile si lacunele Societatii Natiunilor infiintata dupa primul razboi mondial si, reuniti la Conferinta quadripartita de la Dumbarton Oaks din august -septembrie 1944, elaboreaza cadrul general al viitoarei organizatii. Conferinta de la Yalta din 11 februarie 1945 decide convocarea Conferintei Internationale asupra Natiunilor Unite la San Francisco in 25 aprilie 1945. Cele trei etape ( Moscova, Dumbarton-Oaks si Yalta) demonstreaza cu claritate faptul ca initiativa infiintarii acestei organizatii revine celor trei puteri victorioase ceea ce explica rolul important al acestora asa cum este prevazut in Charta Natiunilor Unite.
Complexitatea adoptarii articolelor Cartei precum si a Anexei cu 70 de articole referitoare la Statutul Curtii Internationale de Justitie reflecta tendintele politice contradictorii si compromisul la care s-a ajuns pentru adoptarea sa. Actuala modificare a raportului de forte asa cum era acesta in perioada imediat urmatoare razboiului precum si emergenta noilor puteri pun cu acuitate problema reforma repartitiei puterilor in cadrul organizatiei.
