Reglementate in art.4 Cod Comercial care arata ca: “Se socotesc afara de acestea ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca acestea nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi acest articol din care rezulta ca pe langa faptele de comert reglementate in art. 3 Cod Comercial stabileste ca vor avea o natura comerciala toate actele juridice incheiate de un comerciant. Acest articol instituie astfel o prezumtie de comercialitate pentru toate obligatiile comerciantului.
Aceasta prezumtie are un caracter mixt deoarece ea poate fi rasfranta prin dovedirea unor situatii expres prevazute in lege.
Astfel partial ea are un caracter relativ si partial absolut.
(Clasificarea prezumtiilor din Codul Civil)-tema
Conform art.4 prezumtia de comercialitate poate fi rasturnata prin dovedirea a 2 situatii:
-natura civila a obligatiilor comerciantului
-necomercialitatea rezultata din chiar actul savarsit de el.
Aceste 2 situatii reprezinta exceptii de la regula instituita in articol.
In ceea ce priveste natura civila a obligatiilor, legea are in vedere savarsirea unor acte de drept privat care prin structura lor nu pot fi comerciale niciodata.
In aceasta categorie intra actele de drept civil propriu-zis de exemplu actele juridice de drept succesoral : testament, acceptarea sau renuntarea la succesiune si tot aici intra si actele de drept a familiei: adoptia, recunoasterea unui copil din afara casatoriei, actele privind imobilele, locatiunea, ipoteca, etc.
In cazul celei de-a doua situatii care are in vedere necomercialitatea din chiar actul savarsit de comerciant, legea considera ca avand caracter exclusiv civil actele juridice carora comerciantul le imprima prin vointa proprie in caracter civil.
Cerinta legii pentru dovedirea acestei exceptii este ca desinatia comerciala a bunurilor ce fac obiectul contractului sa existe in momentul incheierii actului si sa fie facuta cunoscuta celelalte parti contractate in mod expres sau tacit.
