1. Obiectul reglementarii dreptului comercial il reprezinta faptele de comert si activitatea comerciantilor. Criteriul principal de delimitare a incidentei dreptului comercial este faptul de comert.

In dreptul civil izvorul drepturilor si obligatiilor juridice sunt actele si faptele juridice (stricto sensu). In lipsa unei solutii contrare in dreptul comercial, izvorul raportului juridic comercial concret este, ca si in dreptul civil, actul juridic si faptul juridic, stricto sensu.

Legiuitorul francez al Codului comercial de la 1807 a stabilit, arbitrar si empiric, o serie de operatiuni economice dintre cele mai des intalnite la acea data in viata comerciala, operatiuni pe care le-a denumit "acte de comert". Acestea au fost considerate acte de comert obiective, intrucit erau stabilite de legiuitor facand abstractie de criteriul subiectiv al persoanei care le savarseste. Indiferent cine savarsea acele acte, intra in raporturi juridice comerciale care, tocmai pentru ca erau definite ca atare, erau reglementate de legea comerciala.