filosofia dreptului

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu valeriu capcelea
Filozofia dreptului este o explicatie data lumii in ansamblu , in deosebi a dreptului. Prin filozofia dreptului intelegand cele trei ramuri ale ei:
- ontologia - probleme privind existenta omului
- exiologia –dezvolta probleme privind valorile generale ale omenirii
- gnoseologia – ramura filozofiei care incearca sa explice cunoasterea
Notiunea de Filozofia dreptului apare pentru prima data in 1821, in lucrarea lui Hegel, ‘Principiile filozofiei dreptului’, iar termenul il foloseste in 1797 Fichte.
In esenta filozofia dreptului este:
- o perspectiva a cunoasterii umane care pune in centru viata juridica partti notiunii de dreptate
- abordeaza fundamentele dreptului
- ierarhizeaza valorile dreptului, incercand sa raspunda la intrebarea utilitatea si finalitatea dreptului
Chelsen in teoria pura a dreptului 1962, isi propune sa gaseasca raspunsul la intrebarea fundamentala ‘Ce norme de drept trebuie elaborate pentru reglementarea vietii sociale’



Scopul filozofiei dreptului:
Este acela care- si propune descoperirea, descifrarea principiilor justitiei, principii izvorate din valorile umane promovate in societate in decursul timpului.
Sectiunile filozofiei dreptului:
1. Ontologia juridica:
- existenta institutiilor juridice, a principiilor juridice, in aceasta sectiune vorbim despre dreptate, realitate juridica, cauzabilitate, practica juridica.
Aristotel numea ontologia juridica ca fiind filozofie prima. Ulterior ontologia fiind denumita metafizica – o metoda de cunoastere in filozofie care nesocoteste, ignora ideea de miscare/ transformare/ autotransformare.
Metafizica absolutizeaza numai anumite elemente ale unui fenomen, vede doar stabilitatea fenomenului, u si miscarea, subliniaza limitele/ granitele ale unui lucru, nu si conexiunile lui.
Se spune ca un individ are gandire metafizica cand gandeste lucrul in individualitatea/ singuratatea sa, cu putine elemente specifice.
Astazi ontologia a reusit sa sublinieze structura tot mai complexa a realitatii juridice, apoi situarea dreptului in contextul practicii sociale, ca fiind numai una din actiunle comunitatii/ societatii care guverneaza practica omului.