I. — FILOZOFIA ARABA
In 529 p. Chr., imparatul Iustinian a decretat inchiderea scolilor de filozofie din Atena. Se putea crede, asadar, ca Occidentul intorcea definitiv spa¬tele influentei filozofiei eline; dar gindirea greaca incepuse cu mult inainte de aceasta data sa cistige teren in Orient si inaugurase miscarea de cotitura care avea, in secolul al XlII-lea, sa inapoieze Occidentului gindirea lui Aris¬totel si a neoplatonismului prin intermediul filozofilor sirieni, arabi si evrei.
Filozofia greaca beneficia, intr-adevar, de raspindirea religiei crestine in Mesopotamia si Syria. In scoala din Edessa, in Mesopotamia, intemeiata in 563 de Sfintul Efrem din Nisibis, se predau Aristotel, Hippocrates si Galen. Nevoia de a invata greaca pentru a citi Vechiul sau Noul Testament si scrie¬rile Parintilor Biserici ii facuse pe sirienii convertiti la crestinism sa se initie¬ze in stiinta si in filozofia grecesti. Acolo unde se preda teologie, se preda asadar si filozofie, matematica si medicina, iar operele clasice se traduceau din greaca in siriaca. Cind s-a inchis scoala din Edessa, in 489, profesorii ei au trecut in Persia si au facut celebre scolile din Nisibis si Gandisapora; in Syria, filozofia lui Aristotel gasise adapost in scolile din Risaina si Kinnesrin. In momentul in care islamismul inlocuieste crestinismul in Orient, rolul si¬rienilor ca agenti ai raspindirii filozofiei eline iese limpede la iveala. Califii abbasizi, a caror dinastie se intemeiaza in 750, apeleaza la serviciile sirienilor, care-si continua sub obladuirea acestori noi stapini invatatura si lucrarile. Astfel, Euclid, Arhimede, Ptolemeu, Hippocrates, Galen, Aristotel, Teofrast