Filosofie
Diogenes Laertios, un doxograf din sec. al II-lea, relateaza o intamplare petrecuta la Phlius, invocand un text al lui Sosicrates: Pitagora, discutand cu Leon, tiranul cetatii, foloseste pentru prima oara cuvantul filosofie. Aflam aici ca filosoful este "prieten al intelepciunii". Asadar, numele este compus din alte doua nume: filos (prieten, iubitor; fileo = a iubi) si sophia (intelepciune). Asa cum il foloseste Pitagora, anume filo-sofos, el inseamna iubitor de intelepciune. Barbatul "spectator", cel care contempla lucrurile, pentru a le afla adevarul, este iubitorul de intelepciune, potrivit celei dintai folosiri a numelui de filosof. Iar filosofia, ca activitate a filosofului, este iubire de intelepciune. Filosofia a fost definita de la inceput ca activitate de cunoastere, dar ea nu se confunda cu orice fel de cunoastere, ci numai cu accea prin care se urmareste dobandirea adevarului ("filosofii cauta numai adevarul", spunea Pitagora); este vorba despre o activitate ce-si are scopul in sine insasi, asa cum sugereaza intelesul pitagorician al filosofiei. Ideea aceasta se va regasi la Platon, la Aristotel, si chiar la filosofi din secolul al XX-lea.
