Existenta finantelor publice este strans legata de aparitia si dezvoltarea statului (cu functiile si sarcinile sale specifice), de folosirea banilor si a altor forme valorice in repartizarea venitului national. In toate oranduirile social-economice in care au existat, finantele s-au manifestat ca relatii sociale de natura economica aparute in procesul repartitiei PIB si mai ales a venitului national, in stransa legatura cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului.
Astfel, urmarite in evolutia lor istorica, se poate aprecia ca, in comuna primitiva nu a existat institutia finantelor publice. Statul inca nu se formase iar functiile publice erau indeplinite de oameni alesi de intreaga comunitate. Persoanele respective nu dispuneau de un aparat special de constrangere.
In oranduirea sclavagista, cand inca predomina economia naturala inchisa, functiile publice (conducere, justitie) erau onorifice, in timp ce cheltuielile statului (intretinerea armatei, rascumpararea prizonierilor de razboi) erau acoperite prin prestatiile in munca sau in natura la care erau obligati supusii statului.
O data cu dezvoltarea economiei de schimb, a aparitiei banilor, statul folosea ca resurse pentru acoperirea cheltuielilor publice – impozitele si imprumuturile. Deci in sclavagism nu exista un sistem evoluat al finantelor publice ci numai elemente ale acestora (cheltuieli si venituri in bani).
In feudalism - economia de schimb si relatiile marfa-bani au cunoscut o anumita dezvoltare, dar nu devin preponderente. Statul continua sa foloseasca pe scara larga prestatiile in munca si darile in natura – in timp ce veniturile in bani aveau o pondere relativ redusa in acoperirea cheltuielilor publice. Visteria statului se confunda cu camara personala a domnitorului, cheltuirea banilor se facea in functie de interesele si dorintele acestuia.
