Impozitul este o prestatie pecuniara, pretinsa pe cale de autoritate, cu titlu definitiv si fara contraprestatie, in vederea acoperirii cheltuielilor publice. (Gaston Jeze) Impozitul reprezinta o prestatie pecuniara pretinsa de autoritatea publica de la persoane fizice si morale, dupa capacitatilor lor contributive si fara contraprestatie determinata, in principal pentru acoperirea cheltuielilor publice, si in mod accesoriu, cu scopuri interventioniste ale puterii publice. (Lucien Mehl, Pierre Beltrame)
Impozitul reprezinta prelevarea unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si imediat.
Din definitiile de mai sus se desprind trei elemente principale de impozit :
Elementul de autoritate – oricare ar fi forma impozitului, el este intotdeauna perceput ca un actd e autoritate, o obligatie prin constrangere.
Elementul de transfer – se bazeaza pe faptul ca impozitul este o prelevare de avutie efectuata asupra patrimoniului contribuabilului, iar veniturile din impozite se depersonalizeaza si sunt alocate acoperirii unor cheltuieli ale caror avantaje nu-i vizeaza direct pe platitorii impozitelor.
Functia largita a impozitului – in lumea contemporana este asigurata de politica fiscala a majoritatii statelor care la functia traditionala financiara a impozitului (de acoperire a nevoilor colective si cele particulare ale statului) a adaugat treptat si functia redistributiva a avutiei in societate, precum si pe cea interventionista in alocarea resurselor in economie in scopul stabilizarii cererii agregate.
Spre deosebire de impozit, taxa reprezinta, in general, suma de bani platita de o persoana fizica sau juridica ca regula generala pentru un serviciu prestat platitorului de catre stat sau institutiile sale.
