Genetica, termen provenit din grecescul gennao = "a naste", este perceputa drept disciplina biologica ce se preocupa cu studiul ereditatii, variabilitatii si determinismului caracterelor.
Ereditatea, din latinescul hereditas = "mostenire", reprezinta o calitate intrinseca a sistemelor biologice din nivelul individual de organizare si integrare a materiei vii, care asigura transmiterea nealterata, in sirul de generatii, a bagajului informational specific.
Variabilitatea, din latinescul variare = "a se schimba", reprezinta calitatea sistemelor biologice individuale, care permite schimbarea continutului informatiei ereditare, in sirul de generatii.
Cu mult inainte ca oamenii sa inceapa sa fie preocupati de mecanismele genetice ale transferului informatiei biologice de la celula la celula, de la parinti la urmasi sau de la generatie la generatie, ei au realizat selectia empirica a caracterelor, intervenind in sensul acumularii de beneficii pentru societatea umana (cresterea calitativa si cantitativa a productiei de lapte, oua, carne, lana, orez, bumbac, fiind doar cateva exemple). Printre primele dovezi ramase de-a lungul timpului, sunt cele apartinand epocii cultivatorilor de plante, a trecerii de la cules si vanat la cultivarea plantelor. Astfel, de la populatiile din Orientul Mijlociu, au ramas documente in piatra ce au condus la concluzia ca erau relativ comune lucrarile de selectie si ameliorare la animale, cat si polenizarea artificiala. Marturii de o deosebita profunzime despre fenomenul ereditatii ne parvin si de la civilizatia Greciei Antice, India, China, Roma Antica. A urmat apoi in Evul Mediu o perioada de stagnare a descoperirilor in biologie.
