Regionarea geografica este un complex de operatii stiintifice care vizeaza identificarea unor unitati spatiale clar individualizate. Identitatea acestor unitati este determinata de componentele lor structurale, naturale si social-economice, de specificul relatiilor dintre componentele naturale ale locului, de relatiile dintre acestea si componentele social-economice, precum si de caracteristicile relatiilor fiecarei unitati cu cele invecinate spatial sau mai indepartate, mai simplu sau mai complex alcatuite.
Continutul acestei definitii evidentiaza cel putin trei aspecte ale regionarii geografice si ale rezultatului sau, regiunea (si reteaua structural-functionala in care se incadreaza), primele doua aspecte avand caracter de premise: a. vizand entitati spatiale diferentiate atat structural cat si functional, regionarea geografica nu se poate realiza pe baza unor criterii exclusiv structurale, simple si analitice; cu cat criteriile sunt mai statice, mai constatative si mai simple, cu atat decupajul realizat ramane mai departe de ceea ce sunt in realitate regiunile geografice - spre exemplu, diferentierea spatiala a inclinarii terenului, a precipitatiilor, a densitatii generale a populatiei, a exploatarii lemnului etc. nu poate exprima identitati regionale complexe; rezulta ca regionarea geografica pretinde - in egala masura - identificarea fenomenelor geografice si a dinamicii lor, impunand aplicarea integrata a celor doua categorii de criterii; b. regiunea geografica rezultata astfel nu poate fi decat o unitate spatiala cu structura eterogena si cu o functionalitate integrativa clara; c. aspectele prezentate il fundamenteaza pe cel de al treilea, cu caracter concluziv : regionarea geografica presupune un demers dificil, dar care pentru geografie este inevitabil ; obiectul de studiu al geografiei nu se limiteaza la spatializari analitice, ci obliga la explicarea variabilitatii spatiale a unor ansambluri structural-functionale; este motivul pentru care regionarea geografica a fost – si ramane – obiectivul fundamental esential al cercetarii de specialitate. Mai mult, calitatea sa de baza stiintifica a planificarii regionale/amenajarii teritoriului ii confera si o mare insemnatate aplicativa.
Stadiul actual al regionarii geografice releva realizarea unor regionari tematice fiabile sub aspect stiintific, a unor regionari fizico-geografice cvasi-unanim acceptate, ca si a unor regionari economico-geografice uneori puternic controversate; in acest stadiu se revela insa si absenta unei veritabile regionari geografice, care ramane inca o aspiratie.
Adevarata regionare isi asteapta inca aparatul metodologic, in cadrul caruia sunt necesare criterii complexe si procedee de aplicare integrata a lor. Pentru moment, acestei necesitati obiective, care solicita o munca asidua, interdisciplinar-geografica si – posibil – de lunga durata, cercetarea stiintifica ii ofera un raspuns inca subiectiv, evident contraproductiv. Explicatia acestui tip de raspuns se regaseste mai ales in imperiul exercitat de ritmurile actuale generale, mereu mai rapide, care scurteaza/anuleaza uneori etape strict necesare formatiei de specialitate, descurajeaza demersul concertat si obiectiv, exacerband discursul individual si escamoteaza/eludeaza obiective fundamentale.
