Una dintre cele mai frecvente intrebari referitoare la e-guvernare este „Ce este?”. Pentru ca studierea si aplicarea guvernarii electronice se afla intr-o stare incipienta inca, o definitie exacta este greu formulat pentru ca diferitele puncte de vedere ale cercetatorilor referitor la ceea ce este cu exactitate conceptul de e-guvernare nu ajung la un numitor comun. Singurul aspect de care suntem cu adevarat siguri este ca e-guvernarea este mult mai mult decat postarea unor informatii de interes public si crearea unor servicii publice pe o pagina de Internet.
Ca terminologie, e-guvernarea sau e-guvernment isi are sorgintea in constructii lexicale ca e-mail, e-commerce, e-business care, ca fenomene, au precedat aparitia conceptului de guvernare electronica. Guvernarea electronica acopera toate aspectele guvernarii, pana la cel mai adanc nucleu al fiecarei entitati guvernamentale si inevitabil va deveni factor reformator pentru guvern si procesul de guvernare.
Guvernarea electronica consta in interactiunea dintre guvern, parlament si alte institutii publice cu cetatenii prin intermediul mijloacelor electronice. Informarea asupra proiectelor de lege aflate in discutie si emiterea de pareri de catre cetateni, plata taxelor de catre contribuabili, completarea unor plangeri si petitii online reprezinta mijloace eficiente puse la dispozitie de catre stat pentru exercitarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor. Asadar sensul implementarii guvernarii electronice este de sus in jos (de la stat la cetatean). „Guvernarea electronica reprezinta procesul de reinventie a sectorului public prin digitalizare si noi tehnici de management a informatiei, proces al carui scop final este cresterea gradului de participare politica a cetatenilor si eficientizarea aparatului administrativ.”
Aceasta definitie reuneste, de fapt, cele 3 trasaturi de baza ale guvernarii electronice:
1) folosirea noilor tehnologii electronice in comunicare (email, chat, site-uri Internet etc.) sau paradigma tehnica
2) aplicarea unor noi metode de management a informatiei sau paradigma manageriala
3) cresterea gradului de participare politica a cetatenilor si cresterea eficientei aparatului administrativ sau paradigma functionala.
