Riscul natural a fost definit de unii geologi si geografi ca pericol potential de producere a unui eveniment natural cu efecte nefavorabile, in acest sens fiind aproape sinonim cu termenul de hazard natural. insa termenul de risc natural pentru activitatea turistica are o acceptiune mai larga decat in cadrul geografiei fizice.
Se refera atat la unele elemente naturale existente in mod obisnuit intr-o regiune, dar care pot afecta pe cei care intra in contact cu acestea in decursul activitatilor turistice, cit si la evenimentele naturale aleatorii, intamplatoare, care perturba desfasurarea activitatilor turistice sau care produc disconfort, vatamari corporale, afecteaza sanatatea si in cazuri extreme pun in pericol viata turistilor. Managementul riscului, conform definitiei date de Oficiul Natiunilor Unite pentru recuperarea dupa dezastre este procesul public de evaluare-recunoastere si acceptare a existentei unui risc, de luare a deciziilor si de aplicare a masurilor necesare pentru a-l evita sau pentru a-l reduce la nivele acceptabile prin reglementari si prin intreprindere de actiuni adecvate.
Hazardele naturale sunt fenomene potential daunatoare societatii, declansate de manifestari extreme ale unor procese naturale (Balteanu, Şerban, 2005). Aparitia lor este probabila intr-un areal si intr-un interval larg de timp, dar aleatorie (alea=lat. zaruri), imprevizibila ca data exacta. Influenteaza activitatea turistica direct, uneori cu efecte foarte grave dar si indirect, prin reducerea drastica a numarului de turisti in zonele de risc, mai ales in intervalul imediat urmator producerii unui eveniment cu caracter catastrofal. Pot fi simple sau se pot combina, rezultand lanturi de hazarde, in cascada, cu efecte multiple.
in activitatea turistica hazardele naturale sunt cele care afecteaza masiv infrastructura, bunurile turistilor sau produc efecte directe asupra turistilor (panica, evacuare in conditii precare, vatamari corporale, pierderi de vieti omenesti). Caracterul de dezastru al unui hazard natural este legat si de caracteristicile elementelor expuse riscului (regiune si perioada cu activitate turistica intensa, activitati recreative care se desfasoara in zone de risc, tabere de corturi sau alte adaposturi improvizate care nu ofera un grad de protectie ridicat contra intemperiilor) si de gradul de vulnerabilitate al unei regiuni. Depinde de totalitatea relatiilor dintr-un anumit context social care, in combinatie cu fortele mediului, produc un dezastru: infrastructura deficitara sau prost realizata, cu grad scazut de rezistenta (de exemplu baraje care cedeaza la suprasolicitare), lipsa unor sisteme eficiente de avertizare si a mijloacelor de evacuare rapida, lipsa de personal calificat pentru acordarea primului ajutor, cladiri, campinguri sau tabere de corturi amplasate in locuri neadecvate (terenuri inundabile, locuri expuse la avalanse etc), constructii care nu respecta normele de protectie antiseismica.
