Impozitele sunt cunoscute din antichitate si se presupune ca au aparut in evolutia societatii omenesti in cadrul primelor formatiuni statale, fiind determinate de necesitatile intretinerii materiale a celor ce exercitau forta publica, indeplinind atributiile autoritare de conducere statala.
De la aparitia lor, impozitele au fost concepute si aplicate diferit, conditionat de dezvoltarea economico-sociala si de cheltuielile publice acceptate in fiecare stat. Date despre impozitele si cheltuielile publice din antichitate se cunosc in deosebi din istoria statelor antice grec si roman.
In republicile antice grecesti, ca si in statul antic roman erau considerate publice cheltuielile pentru organele de conducere statala, pentru intretinerea si inzestrarea fortelor armate si de ordine publica, constructia si inarmarea corabiilor de razboi, construirea de drumuri, pentru temple si serbari religioase etc. In completarea resurselor domeniului public, in fiecare din aceste state au fost instituite impozite diferite, unele ordinare sau curente altele extraordinare.
in statul antic atenian principalul impozit era pretins de la proprietarii de terenuri si de bunuri. Acesta era urmat de impozite asupra veniturilor meseriasilor, taxele pentru vanzarea in piata a produselor agricole, precum si impozitul extraordinar pe veniturile cetatenilor bogati in timp de razboi ca o indatorire de onoare a acestor cetateni.
in statul roman antic, in toate etapele de evolutie istorica, principalul impozit a fost "tributum". La inceput acest impozit era perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite, apoi a fost extins ca impozit cetatenesc permanent, datorat de toti cetatenii statului roman care avea proprietati imobiliare, iar mai tarziu si pentru bunuri mobiliare. Apoi s-a instituit impozit asupra vanzarilor de bunuri, un impozit pe mestesuguri, pe numarul de sclavi si impozitul datorat de celibatari.
