Desfasurarea executiei bugetului genereaza un numar impresionant de fluxuri banesti, in numerar sau fara numerar, a caror buna desfasurare necesita existenta unui sistem organizat de institutii si activitati ce au, ca obiectiv final, executia bugetului, iar ca obiective specifice, supervizarea platilor si incasarilor, gestionarea disponibilitatilor bugetare, gestionarea datoriei publice, inclusiv contabilizarea la zi a operatiunilor efectuate si asigurarea fluxului informational necesar intocmirii rapoartelor periodice privind executia bugetara.
Sistemul bancar (practicat in tari ca SUA si Marea Britanie) presupune mandatarea unei banci sau a mai multora (cel mai adesea, banca centrala) sa efectueze operatiunile bugetare de incasari, plati si finantarea eventualului deficit bugetar si unde institutiile publice isi deschid conturi la unitatile bancii abilitate sa infaptuiasca executia de casa a bugetului. Pe langa avantajul economicitatii sale (prin folosirea retelei de casieri si conturi ale bancii), sistemul bancar prezinta si unele dezavantaje (organizarea unui sistem distinct de supraveghere a incasarilor si, mai ales, a platilor din resurse bugetare, aparitia unor imobilizari de resurse bugetare, dificultati in cunoasterea operativa a pozitiei de casa a bugetului).
Sistemul de trezorerie (practicat in tari precum Franta, care dupa 1993 a fost implementat, progresiv, si la noi, in prezent, fiind generalizat) presupune existenta Trezoreriei finantelor publice, conceputa ca o institutie financiara inglobata in structura Ministerului Finantelor (sau altui minister insarcinat cu trezoreria), prin care sectorul public isi efectueaza operatiunile de incasari si plati, asupra carora Ministerul Finantelor exercita controlul fiscal si financiar preventiv.
