Mike Anderson (1989, 1992, 2001) propune unele idei interesante privind natura inteligentei si dezvoltarii sale. Incepe prin a afirma ca sunt 3 incongruente in datele despre inteligenta. in primul rand, masurarea diferitelor abilitati cognitive tinde a fi corelata, de exemplu PME (Potentialul Mediu de Evocare) este corelat cu memoria de scurta durata, care este corelata cu vocabularul, care este corelat cu scorurile de analogie spatiala.
In al doilea rand, abilitatile cognitive sporesc cu varsta la o rata similara si pentru o portiune similara a curbei de dezvoltare. In al treilea rand, diferentele individuale in scorurile la teste sunt relativ stabile pe parcursul dezvoltarii: bebelusul atent devine un scolar stralucit si un adult competent, desi adultul si copilul au multe cunostinte si competente pe care bebelusul nu le are.
Feinstein si Bynner (2004), au descoperit totusi ca apar discontinuitati substantiale in copilaria medie pentru unii indivizi; acestea au legatura cu clasa sociala. Teoriile care fundamenteaza inteligenta pe viteza si eficienta generala a neurofiziologiei individului explica aceste neregularitati in termeni de prelucrare neurala care se afla la baza tuturor activitatilor cognitive.
