Atunci cand deschizi un manual de psihologia familiei si psihosexologie astepti probabil ca intrebarile pe care ti le pui despre tine si propria familie sa isi gaseasca raspunsul. Am asteptat si eu, studenta fiind, raspunsurile mele. Şi ele au venit. Dar o data cu ele s-au nascut si numeroase alte intrebari pe care le-am purtat de-a lungul anilor ce au urmat. Raspunsuri ce ma satisfaceau, dar si raspunsuri ce imi creau confuzii si mai mari. Sau alte intrebari. Asa probabil o sa se intample si cu tine, daca te apleci asupra acestui domeniu. Sunt constienta ca te va interesa nu doar ca student(a) in psihologie, ci si ca om. De aceea, provocarea de a scrie un astfel de manual este foarte mare. Cum as putea imbina latura de practician din acest domeniu (de psihoterapeut al persoanelor cu dificultatilor familiale), cu pedagogul care are sarcina de a transmite cunostintele in modul cel mai eficient cu putinta?
Dupa indelungi analize, am decis sa renunt la stilul oficial, numit uneori academic, dar in realitate fortat si dificil de inteles de catre studenti de cele mai multe ori. Am preferat sa abordez un stil mai „umanizat”, folosind un limbaj mai aproape de cel zilnic, natural. Cred ca acest lucru te va ajuta sa intelegi mai bine problematica psihologica a familiei si psihosexologiei si, mai mult decat atat, sa iti placa sa il studiezi. insasi domeniul pe care il abordez este foarte uman si natural. Familia este una dintre cele mai vechi forme de comunitate umana. in cadrul ei, fiecare se descopera pe sine, caci acolo crestem, ne maturizam, evoluam si tot de acolo plecam in lume. Acolo ne avem radacinile si bazele profunde ale fiintei noastre. Şi tot acolo tindem sa revenim atunci cand formam, mai tarziu, propria familie. Iar daca nu reusim acest lucru, implinirea personala nu pare a fi deplina.
Asa ca manualul pe care il citesti acum are ca principal scop sa iti trezeasca interesul pentru aria psihologiei familiei. Altfel, invatarea va fi neplacuta si anveoioasa. Iar daca ti-a trezit interesul, atunci drumul catre cunostinte este pe jumatate facut. Am ales de asemenea, cu riscul de rigoare de a fi criticata si considerata „insuficient de documentata sau stiintifica”, sa nu iti incarc memoria cu prea multe cunostinte, ci sa surprind in special conceptele si mecanismele de baza din cadrul familiei. Acestea sper sa te ajute ulterior sa studiezi orice alte materiale scrise din acest domeniu. Oricum, plec de la premisa ca un manual nu este neaparat o colectie de texte si informatii, cat mai ales o cale de accedere la informatie. De aceea, prezentarea multitudinii de cunostinte din domeniile psihologiei familiei si psihosexologiei este un scop secundar. Poate ca va parea ciudat si nepotrivit acest lucru celor avizi de cunostinte si grabiti sa cunoasca adancimile psihologice ale familiei sau celor care asteapta sa li se dea informatia. Dar cred cu convingere ca ceea ce are nevoie un student este sa invete sa caute informatia, sa o recunoasca si sa o foloseasca in viata sa, sa poata face diferenta intre informatiile utile si cele redundante, si nu doar sa primeasca informatia. in plus, consider ca atitudinea fata de invatare este in curs de schimbare si in Romania, nu doar in statele mai avansate, care pun accentul pe dezvoltarea responsabilitatii pentru propria pregatire. Astfel, ceea ce vei gasi in acest manual va fi doar rampa de lansare si ghidul pentru aventura cunosterii psihologiei familiei si psihosexologiei. Aventura o vei urma singur, alaturi de mine si alti profesionisti din domeniu, daca vei dori si cand vei dori. Asa am facut si eu si a fost o experienta minunata si extrem de utila. Asa ca sunt fericita ca acum am ocazia sa ii ajut si pe altii sa se bucure de ea.
