Familia acopera o varietate nesfarsita de forme si modele, diferite de la o epoca la alta, de la o cultura la alta, de la o zona geografica la alta si asa mai departe. Este aproape imposibil sa nu gasesti similitutdini intre familiile dintre mediul rural de exemplu, cum este la fel de greu sa suprapui perfect doua familii, chiar daca sunt omogene din punct de vedere cultural-religios, compozitie si structura, economic-educational etc.
Tocmai datorita acestei diversitati atat de cuprinzatoare, stiintele umaniste abordeaza familia dintr-o perspective multidisciplinara. Cele mai relevante studii despre familie nu pot face abstractie de cadrul socio-juridic al structurii familiale, abordarea istorica-antropologica intregesc imaginea psiho-sociologica a familiei.
Inainte de a derula efectiv o parcurgere succinta a principalelor conceptelor cheie din psiho-sociologia familie, vom argumenta optiunea pentru analiza din perspectiva sistemica a elementului cheie al lucrarii, familia.
Teoria sistemelor este cel mai adesea inteleasa drept o metoda de cunoastere superioara, de nivel teoretic, a obiectelor care poseda proprietatea integralitatii, a multimilor compacte de entitati care fiinteaza ca unul. Nu constituie obiect al cunoasterii sistemice lucrurile constituite din componente conglomerate intamplator ci numai obiecte compuse din parti legate prin necesitate intre ele. Circumscrierea obiectului teoriei sistemelor se face in baza urmatoarelor proprietati definitorii ale obiectului considerat 1.integralitatea 2.finalitatea 3.organizarea 4.autonomie relativa. Uzual, prin sistem se face referire la interdependenta elementelor componente si proprietatea conform careia suma componentelor nu este egala cu intregul.
Din aceasta perspectiva, familia capata o serie de caracteristici (cauzalitate circulara, homeostazie, echifinalitate, comunicare si feedback, scop comun), este definita de granite, in interiorul carora exista reguli si functii ce duc la structurarea si mobilitatea subsistemelor componente.
