Istoria economiei poate fi definita ca evoloutia totalitatii ramurilor economice, atat din sfera productiva (agricultura, industrie, transporturi, constructii) cat si din sfera neproductiva (comert, credit, finante, circulatie monetara). Istoria economica evidentiaza progresul fortelor de productie, baza materiala a societatii pe diferite trepte de dezvoltare, perfectionarea mijloacelor de productie, a uneltelor si obiectului muncii, a tehnicii folosite in productie, influenta stiintei asupra vietii economice.
Mai mult, intr-o abordare moderna, istoria economiei se refera si la mentalitatile economice, adica la modul in care se reflecta conceptiile teoretice specifice unei anumite perioade, la nivelul maselor largi. Istoria economiei nationale se ocupa cu studiul activitatii economice, a vietii economice in complexitatea sa dintr-un anumit teritoriu, dintr-o anumita tara. Viata economica include modalitatile de producere a bunurilor materiale, factorul demografic sau forta de munca, resursele materiale si spirituale, ideile si conceptiile economice dintr-o anumita perioada, institutiile care aplica practic ideile si conceptiile economice ale momentului.
